Miroase-a primăvară

pe drumul care leagă

inima mea de sufletul tău!

Miroase-a ghiocei,

fiinţa ta!

E-un aer proaspăt

pe chipul tău,

în privirea ta!

E-o adiere fină,

atingerea ta!

Vreau să plec,

dar n-am putere.

Nu mă pot desprinde

de tine, de-amintiri,

de noi…doi.

Am încetat să mai dau vina

pe mine, pe tine.

Oricum, e-n zadar.

A trecut mult prea mult timp

şi nu mai ştiu

cine-a greşit,

cine-a tăcut,

cine-a uitat.

Vreau să plec,

dar nu mai ştiu să merg

fără tine, alături de mine.

Vreau să plec,

dar parcă aş mai sta…

o clipă, un moment,

sau poate-o viaţă.