Frunzele uscate se aud atunci când ating pământul.
   Dar oare durerea pe care o simte un om,de ce nu se aude?
  Și dacă s-ar auzi,cum ar suna?
    Stropii de ploaie se simt,atunci când ne ating pielea.
   Dar oare de ce răceala din suflet nu se simte?
  Și dacă s-ar simți,ce senzație am avea?
      Lumina și-ntunericul se văd.
    Dar oare nepăsarea din unele ființe,de ce nu se vede?
       Și dacă s-ar vedea,cum ar arăta?
   Ce formă ar avea?
   

Traducere in franceza:

Les feuilles sèches on les entend lorsque je touche la terre.

Mais la douleur qu’un homme ressent, pourquoi ne l’entend-on pas ?

Et si on l’entendait, comment serait le son ?

Les gouttes de pluie on les sent, quand elles tombent sur notre peau.

Mais la froideur de l’âme, pourquoi ne le sent-on pas ?

Et si on la sentait, quelle sensation aurait-on ?

La lumière et l’obscurité on les voit.

Mais l’insouciance de certains êtres pourquoi ne la voit-on pas ?

Et si on la voyait, comment serait-elle ?

Quelle forme aurait-elle ?

O lume pierdută

Este dificil să mai scrii,atunci când nu ai inspirație.Nu poți descrie ceea ce descriai înainte.Nu poți simți cum versurile “curg”de la sine.Nu poți închide ochii să-ți imaginezi nici măcar o simplă floare.Nici pixul nu-ți mai stă ca altădată-n mână.
Ceva din tine moare atunci când nu mai ești în stare să compui.
Dacă înainte totul avea un sens pentru tine,acum nu mai are.
Trăiești numai atât timp cat faci ceea ce iubești.După ce încetezi să o mai faci,te poți considera o ființă moartă.
Vrei cu disperare să scrii măcar două versuri,două propoziții,și totul e în zadar.
Scrii,modifici,ștergi,și până la urmă nu mai rămâne nimic din ceea ce se putea numi creație.
 Iar la urmă te întrebi: cat va dura acest calvar?

Limba pe care o vorbesc inimile,
este diferită de cea pe care
o folosesc oamenii pentru a comunica.
Cea vorbită de inimi
Este pură,nobilă,inocentă.
Ea nu cunoaște răul,
nici nu îl dorește.
Ea are o muzicalitate aparte.
Poate fi chiar și cântată.
Iar cel mai frumos o cântă…..
Cine oare?
Desigur că îndrăgostiții.

Să se fi întâlnit,oare,
destinele noastre,
și să fi plănuit,
in secret,desigur,
iubirea noastră?

Alte fragmente

Ce frumos dormi lângă mine!
Iți privesc trupul adormit
Și mă minunez cat este de frumos.
Iți ascult inima
Și nu-mi vine să cred
Că bate lângă-a mea.
Iți veghez somnul
Și-aș vrea să fac parte din visele tale.
Aș putea sta așa, doar privindu-te,
Toată viața mea.

Visând

Dacă te-aș fi cunoscut mai devreme,
Inima-mi era mai caldă.
Dacă te-aș fi sărutat într-o zi
Din vechiul timp,
Buzele-mi erau mai vii.
Dacă ți-aș fi atins sufletul
Într-un trecut îndepărtat,
Acum,în prezent,aș fi făcut parte din el.