Erau amândoi pe o câmpie ticsită de maci.Alergau unul
după celălalt exact că în primă zi,că în primă lor zi de relație.Soarele-și
făcuse prezentă de ceva timp,cerul era senin,vântul suflă ușor,câteva mici
pasarele dănțuiau în aerul cald și ușor de suportat,iar ei,ei
cântau,dansau,țipau de fericire,de extaz și își zâmbeau provocator de fiecare
dată când chipurile lor atât de vii se revedeau.
Era o atmosfera desprinsă de realitate.El voia să înghețe
timpul pentru a putea stă împreună alături de frumoasă lui,singură lui
comoara,pe vecie.Nu se putea.Timpul era acum cel mai însetat dușman al lor,iar
asta îl făcea să prețuiască și mai mult clipele petrecute în doi.
Ea purta o rochie de culoarea turcoazului,cu multe
imprimeuri ce reprezentau flori roșii,mov,galbene și verzi.Parul ei de
aur,lung,era lăsat pe umerii goi,iar aceasta imagine pe el îl înmărmurea.
Deși purta o pereche de cercei moderni și un colier făcut
de mână,era o fata simplă,naturală,cu mult bun gust.Nu punea prêt pe lucrurile
materiale,pentru că,spunea ea,sunt efemere.
Se iubeau enorm.Chiar și ei înșiși se mirau de vastă
iubire care încăpea în sufletele lor atât de fragile…
Nu era nevoie de niciun cuvânt,de nicio silaba;iubirea li
se citea în privirile umede și atât de inocente.
Păcat că aceasta întâlnire fusese doar un vis,un alt vis
chinuit de amintirile din vremurile bune.Însă se trezise puțin mai fericit în
acea zi.
Parcă viată căpătase nu un sens,ci o lumina pură ce-l
făcea să spere și mai mult la o șansă pentru iubirea lui,pentru iubirea lor.
Zâmbea.Nu o mai făcuse de o eternitate;de altfel nici el
nu mai știa de când.Privea pe geam și văzu o atmosfera care nu se potrivea în
nici un chip cu starea lui.
Era o zi de iunie călduroasă.Totul trăia intens,mai
intens decât noi,oamenii.Nicio vietate nu stătea degeaba.Singurul care se
întrebă ce a mai pățit de dată aceasta tânărul,era cățelul lui,pe nume
Star.Numele îi fusese pus după cuvântul din limba română,adică stea.Iubea
stelele și simțea cum acestea îl ghidează spre cele mai bune cai.Le spunea
tuturor oamenilor care erau nedumeriți de numele pus,că ar fi ales acest
nume,fiindcă Star,cățelul,avea mare grija de el,și de fiecare dată când se
simțea pierdut,făcea în așa fel încât îi arată numai calea cea bună.
Star se întrebă așa că pentru sinea lui,ce tot se petrece
înlăuntrul stăpânului sau.Îl știa energic,vesel,motivat să trăiască si să
muncească.Din păcate răspunsul nu-l va putea află probabil,niciodată.
Îi era fidel,mereu îl însoțea pretutindeni,chiar și când
mergea să facă o baie răcoroasă în râul de lângă casa lui,sau mai bine zis,a
lor.
Aceasta era amplasată într-o pădure din afară
orașului.Alesese acel loc,deoarece era și liniștit,dar acolo petrecuse cele mai
frumoase și importante momente din viată lui.Împrejurimile aveau parcă o forță
asupra omului,încât uneori erai aproape de transa. Totul radia de o frumusețe
ireală.
Priveliștea încântătoare de la geam nu-l animase
deloc,nici măcar pentru a se da jos din pat.
Era destul de târziu.De obicei se trezea cu noapte-n cap,fără
să știe de ce insomniile,de-acum severe,nu-l lăsau să doarmă puțin mai mult.
De meserie era scriitor.Scria atât dramaturgie,proza,cat
și texte science fiction.
Cel mai mult îi făcea plăcere să compună poezii.Poeziile
de dragoste îl făceau să afle sensul vieții lui;acestea însemnau pentru
el,totul.
Își dedică cinci ore,uneori și mai mult,poeziilor.Sute de
poezii au fost înghițite de negura timpului,pentru că le găsea mereu câte un
defect și nu voia că cititorilor lui să nu le facă plăcere creația.Altele,în
număr și mai mare,s-au bucurat să ajungă în cărțile pe care le publică adesea.
Avea succes.Căpătase oarecum faima,fiindcă era extrem de
talentat și pe deasupra punea mult suflet în ceea ce scria.
Dar el nu era interest nici pe de parte de faima,de prestigiu.
Voia să știe doar atât:că tot ceea ce el creea,era plăcut
lumii.
