Acum plec!

Acum plec!

Acum plec.

Știu că nu sunt eu

Cea potrivită pentru tine.

Acum plec

Și te rog să mă ierți,

Să nu-mi porți pică.

Acum plec,

Dar să ți-I minte

Că te voi iubi numai pe tine,

Tot restul vieții mele.

Acum plec,

Plec departe,

Nu mai vreau

Să-ți stau în cale.

Acum plec,

Nu mai vreau

Să privesc înapoi.

Acum plec,

Dar nu și din inima ta.

Acum plec,

Însă amintirile cu

Noi doi împreună

Le voi păstra

La loc sfânt.

Acum plec,

Și te rog

Să nu-mi privești

Plecarea!

Acum plec,

Și-ți mulțumesc

Că m-ai salvat

De-atâtea ori.

M-ai salvat

Când nu-mi găseam

Locul meu unic

În această lume.

Unde-ai fost?

Unde-ai fost când
Totul în jur devenea gri?
Unde-ai fost când
Lumea se transforma
Din rea în mai rea?
Unde-ai fost când
Zâmbeam și voiam 
Să vezi și tu asta?
Unde-ai fost când
Îmi era un dor
Atât de fierbinte de tine?
Unde-ai fost când
Voiam să iți mărturisesc
Câtă iubire există în mine,
Doar pentru tine?
Unde-ai fost când
Te așteptam nerăbdătoare,
Însă tu nu mai apăreai
De niciunde?
Unde-ai fost când
Sufletul meu întreba:
Unde este?Unde este?
Unde-ai fost când
Nu mai puteam continua drumul,
Iar picioarele-mi se prăbușeau
Atunci când încercam să fac un pas?
Unde-ai fost când
Îmi era atât de dor
De tine,doar de tine?
Unde-ai fost când
Ți-am scris prima poezie?
Poezie scrisă cu sufletul
Și cu gândul la
Inima și la existența ta,
În a mea viață.
Unde-ai fost când
Lacrimile-mi izvorau atât de furioase
Și-mi curgeau pe fata aceasta
Pe care obișnuiai
Să o săruți atât de des,
Atât de suav?
Unde-ai fost când
Simțeam nevoia
Să te ating,
Să te sărut,
Să te țin de mână
Și să-ți spun:
Doamne!Ce frumos ești!
Dar dragostea ta pentru mine este și mai frumoasă!

Schizoidul si Agresivitatea

-agresivitatea lor este trăită necontrolat,fără sentimente de culpabilitate;
-nu se gândesc cum ar putea reacționa cei ce au fost supuși agresivității lor,din lipsa lor de raportare interumană;
-adesea sunt prea jignitori,prea abrupți;
-lipsa de legături interumană,îl face pe schizoid să trăiască apropierea altui om ca pe o amenințare;
-prin agresivitate ei avansează către cineva,acesta fiind singurul mod de abordare a lor;
Fundal biografic:
-ereditate(transmitere din generație în generație a anumitor caractere;mostenire) sensibilă;
-mare senzitivitate psihică;
-labilitate,fragilitate;
-distanța îi este necesară,pentru a fi la nivelul lumii și vieții;
-distanța îi creează siguranță și protecție de a nu fi înstrăinat,epuizat de ceilalți;
-capacități reduse pentru legături;
-primul mediu al copilului,trebuie să îi ofere în afară de îngrijirile indispensabile,și căldură emoțională,afecțiune,liniște,stabilitate;
-preferă meserii fără contact uman;
-au înclinație către domeniile teoretic-abstracte:specialiști în științele exacte ale naturii,astronomi,fizicieni,matematicieni și ingineri.

Mai multe informații puteți găsi în cartea Formele fundamentale ale angoasei:studiu de psihologie abisală:a 36 a ediție/Fritz Riemann;Editura Trei,2005

Dacă...

Dacă ți-am spus prea târziu:te iubesc,
Îmi pare rău!
Dacă te-am privit timid,
Îmi pare rău!
Dacă te-am supărat vreodată,
Să știi că nu a fost intenționat,
Dar totuși îmi pare rău!
Dacă te-am lăsat uneori în urmă,
Îmi pare rău!
Dacă nu te-am îmbrățișat
Atunci când iți doreai,
Îmi pare rău!
Dacă te-am iubit prea mult,
Îmi pare bine!
Dacă te-am făcut
Să zbori si să plutești odată cu norii,
Îmi pare nespus de bine!
Dacă mi-ai simiți inima cum bate,
Mă bucur,
Fiindcă ea a bătut
Numai pentru tine.
Dacă ai simțit
Că numai noi existăm
În această
 dimensiune,
Îmi pare bine,
Pentru că asta înseamnă
Că într-adevăr m-ai iubit.
Dacă ai vrea să mă revezi,
Cum să mă simt?
Bine,sau foarte bine?

Alege-ti un raspuns!

Cine este mai important?
Omul sau lucrurile materiale?
Cine este mai prețioasă?
Iubirea sau Ura?
Ce contează cel mai mult?
Timpul prezent,scurt sau Infinitul neștiut?

În viață contează:
Să ai ceva sau pe cineva?-"Am învățat că nu contează ce ai în viață,ci pe cine ai"Octavian Paler
Ce-l face pe om mai fericit?
Întâlnirea cu cineva sau depărtarea,despărțirea,înstrăinarea de cineva?
Ce ar trebui să dureze mai mult:
Ziua de astăzi,fiindcă e un dar,sau ziua de mâine,fiindcă e un mister?
Ce ar trebui să punem la suflet?
Nesemnificativele cuvinte sau ființele dragi nouă care sunt alături de noi pentru un timp foarte limitat?
Ce ar trebui să apreciem?
Darurile materiale,efemere,ori darurile infinite ce țin de suflet și se numesc:iubire,tandrețe,dragoste și empatie?
La ce ar trebui să fim imuni?
La egoism,ură,trădare,răutate,ipocrizie,minciuna sau la sinceritate,onestitate,bunătate și căldură sufletească după care toți tânjim?
Ce ne face inumani?
Singurătatea de noi înșine și de ceilalți sau participarea la întreaga comunitate și armonia cu propriul nostru EU?
Ce ne aparține nouă,oamenilor de fapt?
Cuvintele care ne sunt împrumutate,gândirea ce ne este împrumutată de la cei din jurul nostru,mersul,vorbitul care ne sunt și ele împrumutate,
Sau ochii cu și prin care vedem exteriorul, și felul cum iubim?
În ce ar trebui să investim,noi,ființele?
În cultură,călătorii,relații interumane,ori în neștiință,pasivitate și singurătate?

P.S:

As dori,daca se poate,ca fiecare vizitator care trece pe aici,sa lase un raspuns potrivit cu gandirea lui.

Va Multumesc!

~Peptu Stefania-Madalina~

Iarta-ma veche si scumpa Iubire!

Iartă-mă veche și scumpă iubire,
Dar trebuie să merg mai departe.
Nu pot să mă mai gândesc la tine,
Dar promit să te păstrez
În al meu suflet
Ca pe cea mai de preț iubire
Pe care am trăit-o
Vreodată în astă viată.

Iartă-mă sfântă iubire,
Iartă-mă că nu am putut rămâne
Pentru mai mult timp
Acele bune prietene
Care se sfătuiau în acea
Unică și magică relație.

Iartă-mă,dar nu mai pot
Sta înghețată în trecut.
În viitorul meu
Nu mai este loc
Și pentru tine.
Promit însă că atunci
Când voi avea un răgaz
Voi depana amintiri
Cu tine,iubire de o vară.

Mi-e sete

Mi-e sete de ține,
Mi-e sete de noi.
Mi-e sete să retrăim
Plimbările pe cărările
Inverzite și nebatatorite încă.

Mi-e sete de liniștea
Ce o injecta-i
Adânc în mine.
Mi-e sete să te mângâi,
Mi-e sete de ochii tai,
Mi-e sete de buzele-ți umede,
Mi-e sete de iubirea noastră.

Iubire,ce parcă n-a existat,
Dar care și-a lăsat 
Amprenta în inima-mi obosită de luptă
Aceasta pe care o da,între real și fantezie.
Mi-e sete de visele
Ce ni le făceam
Privind carul mare,
Vise născute la fiecare
Apus de soare,
Apus de care voi fi
De-a pururi vrăjită.

Mi-e sete să te ascult
Cum povestești de minunea
Care ne-a adus împreună.

Mi-e sete de îmbrățișările
Atât de târzii,în noapte.
Mi-e sete de timpul
Care zbura atât de repede,
Atunci când eram doar noi patru:
Eu,tu și sufletele noastre,
Mereu îmbrățișate
Și mereu unite,
Încât nimeni și nimic
Nu le-ar fi putut desprinde.

Mi-e sete să te mai văd
Alergând spre ceea ce se numea
Întâlnire secretă.
Mi-e sete să-ți mai spun
Doar o singură dată,
Te iubesc,ca niciodată

Iluzie

Vino să degustăm
Miracolul vieții în doi!
Acest DAR atât de pur
Ce l-am primit amândoi.

Vino spre mine,
Hai să visăm
Si să spargem zidurile
Pentru a fi doar noi doi,
Visând împreună,de mână!