În doi, singurătatea nu se simțea,

Iar tristețea nu exista.

Alături unul de altul,

Treceam peste orice obstacole.

Nu conta nimic rău,

Fiindcă ne țineam de mână

Și nu ne părăseam o clipă.

În doi, orice zi fără soare,

Devenea mai frumoasă.

Nici nu știam cum arată norii,

Pentru că făceai în așa fel încât,

Cerul nostru,

Să fie întotdeauna

Senin.

În doi, nici nu simțeam că trăiesc.

Pluteam alături de tine

Într-un spațiu

Numai de noi știut.

Îmi zâmbeai cu al tău surâs gingaș,

Iar eu, într-o clipită,

Îndrăgostit-am fost, din nou,

De tine.