Să nu fii auzit de cei din jurul tău?
Să nu fii privit că o ființă frumoasă,demnă de iubire,înțelegere și capabilă să viseze?
Să te simți un individ singur,deși în jurul tău roiesc milioane de oameni?
Să nu fii lăsat să te exprimi așa cum dorești,liber?
Să nu ți se permită să privești cu acești ochi minunați,viitorul plin de speranțe,vise și dorințe atât de arzătoare,gata-gata să se coacă,să spargă oul în care au trăit până acum si să iasă la suprafață?
Să ți se întoarcă cu nepăsare spatele atunci când te simți cel mai ancorat om,cel mai protejat,fericit și împlinit?
Să fii forțat de împrejurări să uiți poate acei oameni care au adus o contribuție inimaginabilă vieții tale?
Să fii terorizat să gândești,să simți,să vezi,să vorbești,să faci cum vor ceilalți și nu cum vrei tu,cum vrea sufletul tău?
Să te resemnezi că ai pierdut ființe dragi ție,evenimente memorabile la care nu ai participat,deși ți-ai fi dorit?
Să încerci din răsputeri să trăiești în prezent,deși mintea iți este parcă setată între trecut și viitor,iar rareori este aici,în prezent alături de tot ceea ce ne înconjoară?
Să vrei să te simți mai viu,dar nu reușești,deoarece atmosfera din jur este atât de tristă,de dezolantă și încărcată de emoții negative?
Să te mulțumești cu ce ai aici și acum,în prezent,deși mintea ta lacomă tinde să-și dorească mai multe și tot mai multe lucruri materiale,deși sufletul tău știe că acestea sunt efemere?
Să vrei să fii încă odată alături de acele persoane cu care ai trăit cele mai intense momente,clipe de neuitat si să nu poți?
Să mai vrei să spui încă odată te iubesc,dar să nu poți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu