Sunt singura.
Privesc in gol si vad doar un infinit de tristete.
Daca inainte orice lucru zambea, acum plange si suspina dupa tine.
Acele ceasului se misca prea incet si fac un zgomot mult prea mare.
Pana si vantul parca tipa, urla, parca da vina pe mine!
Este trist cum poti muri pe dinauntru, desi pe dinafara esti vie.
Sunt doar eu si cu mine.
As putea insa rectifica si sa spun:
"Suntem doar eu si tu, impreauna, pe valul nostru, pentru totdeauna".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu