Ganduri zburand departe...

Am văzut un stol de berze cum pleacă în țările calde și m-am întrebat:încotro pleacă?se mai întorc aici?le va fi mai bine acolo unde merg?
Am simțit atunci cum o parte din mine pleacă cu ele.
Dar de ce?
Brusc,m-am simțit singură și neajutorată.Sunt doar niște pasări,într-adevăr,dar e atât de trist să vezi cum zboară în alte părți,în alte lumi și nu știi unde.E un mister.
Este că și cum niște rude sau niște prieteni dragi pleacă în călătorie și nu-i mai vezi,decât peste mult timp.
Mi-am imaginat cum ar fi să plec și eu cu ele,departe,departe de tot.
Să privesc ținuturile de sus.
Să mă gândesc la cei dragi,zburând.
Zburând spre neștiut.
Mi-am imaginat dacă acolo unde voi ajunge,vor fi oameni mai buni,mai cu suflet.
Nu vreau să-mi fac iluzii,pentru că nu voi găsi asta.
Aș fi zburat cu dânsele printre norii spumoși și atât de albi...precum îngerii.
Oare m-ar fi luat și pe mine?
În drumul nostru am fi întâlnit cele mai deosebite pasări de pe planeta,mii și milioane de creaturi ale naturii.