Îţi închiriez sufletul
Fără să îţi cer vreun ban.
Ţi-l dau în folosinţă
Cu câteva condiţii:
Să îl întreţii bine,
Să ştergi praful
Ce s-a instalat
În ale sale încăperi,
Să speli bine urmele paşilor
Grăbiţi şi murdari,
Nepăsători şi reci,
Care l-au cotropit
De-a lungul vremii,
Să dai la o parte perdelele
Ce nu lasă razele de soare
Să îl încălzească,
Să îl bucure,
Să aşezi la fiecare fereastră
Câte un buchet de flori proaspete
Şi să fii atent
Să le schimbi apa.
Să nu uiţi
Să dai cu var
Să înlocuieşti cenuşiul, cu albastrul cerului.
Aruncă la coş tot ce este degradat,
Tot ce s-a învechit
Şi tot ce-a pierit.
Pune-n ordine
Fiecare emoţie, sentiment, trăire
Şi să te-ngrijeşti
Să nu le rătăceşti.
Închide, te rog,
Geamul acela obraznic
Prin care intră frigul
Şi face ca uşile
Să se trântească
De pereţii spintecaţi.
Să laşi camerele
Care au uşile deschise,
Neatinse, uitate,
Iar pe cele ferecate
Lasă-le aşa, intacte!
Nu uita să îi citeşti ceva,
Ceva poezii de dragoste, de dor şi de speranţă,
Fiindcă îl fac să se simtă
În siguranţă şi luat în seamă.
Îngrijeşte-l cum poţi tu mai bine,
Mai atent şi mai sănătos!
Nu îl fă să plângă iarăşi,
Chircindu-se în propria-i durere,
Precum o rândunică rănită
Încercând a-şi salva puiul.
Iar când vei dori
Să pleci din el,
Din al meu suflet,
E de-ajuns să-mi trimiţi
Doar un singur gând
Care va pluti înspre fereastra
Ce va rămâne
Larg deschisă,
Si mereu crăpată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu