Aproape de stele

Aproape de stele
Uită-te sus, sus de tot, mai sus! Uită-te la stele. Te vei simți că într-un castron răsturnat, fără cale de întoarcere, fără scăpare. Important e ceea ce vezi acolo. Dar ce vezi?. Ce vezi tu inafara de un ecran plin de luminițe albe. Ar trebui să te uiți în sufletul tău pentru a află, ar trebui să te întreb cine ești tu cu adevărat și ce cauți tu în acest loc.
Universul e plin de secrete, secrete ce nu vor fi aflate niciodată. Asta ne dorim noi oamenii, să aflăm lucruri noi, lucruri care ar trebui să ne facă fericiți, dar omul, prin natura să, e o ființă tristă, niciodată nu a fost fericită și nici nu va fi. Omul se gândește mereu cum să-și curme suferință din inima, cum să scape de greutățile vieții mai repede, însă el nu-și da seama că acele greutăți ar trebui privite că pe o bucurie nesfârșită, că pe o minune. Eșecul ar trebui privit că o realizarea. Universul nu trebui privit că pe o pradă, ci că pe un joc în care a pierde înseamnă a câștigă.
Acum să vedem ce se află cu adevărat în sufletul omului ce privește la stele, de ce acest om nu are o fata zâmbăreață, de ce este plin de regret și de părere da râu. Omul își da toată silință pentru a realiza ceva, ceva ce l-ar face mândru, l-ar pune deasupra tuturor. Stelele ne spun altceva. Omul este un nimic, un nimic oricât de mândru ar fi, oricât de bogat ar fi, oricât de amarat ar fi. Stelele ne arată infinitul, o serie de posibilități nesfârșite, o serie de scopuri nesfârșite, un loc vast  unde omul și-ar putea arată puterea lui, dar până și acest infinit pe care omul îl vede din curtea casei sale este nesemnificativ. Este plin de regret și de părere de râu fiindcă el se bucură de puterea pe care o are într-un loc atât de nesemnificativ, puterea lui devine nesemnificativă, în cele din urma devenind și el nesemnificativ intru totul, că ființă.
Abia acum își da seama că ceea ce face el, sau ceea ce i se întâmplă lui fie că e râu fie că e bine nu mai are rost, face asta doar pentru a-și continuă existentă și pentru a medita mai mult la locul în care se află el cu adevărat, și probabil să-i determine și pe ceilalți să vadă lucrurile cum vede el, să-i facă pe ceilalți să-și uite orgoliile știind că nu sunt decât niște nimicuri.
Mama: Ionele treci în casa că e târziu!!!
Ionel: ( tace ) dar a auzit-o pe mama, și acum propabil se gândește cum să-i spună tot ce a văzut el, cu adevărat, La Stele.

PS:Acest superb text,aceasta superba capodopera despre oameni si despre "nefericirile"din viata lor,a fost creat de un minunat om,care la randul lui,priveste STELELE,stelele micute si atat de luminoase.

Numele lui este SANDU VLAD.