O altă zi, alte gânduri, alte stări, alte sentimente…Totul începuse bine în acea dimineață. Se simțea vioi și fredona versuri compuse chiar de el. Privea atmosfera de afară și-și spusese că trebuie neapărat să meargă pe plajă; doar așa se putea relaxa fără să se gândească la nimic altceva. Își pregătise niște pantaloni negri de training și un tricou albastru închis și puțin subțire.
Nu era foarte cald, dar se merita să iasă la o plimbare.
Deschise frigiderul, își luă o sticlă de suc natural făcut de el, un baton de ciocolată și le puse într-o gentuță mică de plajă.
Bineînțeles că nu avea de gând să facă plajă, dar își luă cu dansul și un cearșaf pentru o singură persoană.
Ieși din casă binedispus, cu un zâmbet larg pe al său chip și urcă la volanul mașinii sale de teren. O mașină mare, spațioasă, de culoare neagră și extrem de silențioasă. Regretă mult timp faptul că a ales culoarea neagră, fiindcă orice fir de praf se putea zări pe dansa, dar se obișnuise. Deși mașina era dotată cu o cutie de viteze automată, cu telefon, cu un computer de bord, cu GPS și cu multe alte invenții ale tehnologiei moderne, el nu se dădea în vânt după ea; o consideră utilă, rapidă și foarte bună, dar se gândea serios să o vândă sau să o dea la schimb, fiindcă întreținerea ei îl costa prea mult.
Ajunsese după 30 de minute și la plajă. Coborî din mașină și se opri preț de câteva secunde pentru a simți cum briza mării îi mângâia toți porii.
Adoră nisipul cel fin și atât de catifelat, scoicile, marea;toate aceste elemente ale naturii îl încântau și atunci când avea ocazia, sau mai bine zis dispoziția necesară, făcea poze, uneori mai și compunea poezii sau texte pe plajă, privind deseori în larg, încercând să atingă linia orizontului.
De data aceasta preferă doar să asculte cum valurile gălăgioase se izbesc de digul imens, la doar câțiva pași de locul unde stătea el.
Plaja era cam pustie; dacă erau 10-15 oameni.
Liniștit cum era, auzi la un moment dat un grup de fete foarte gălăgios. Se îndreptau spre el;probabil locul unde stătea era mai retras, mai liniștit. Râdeau, spuneau bancuri cu o voce atât de ridicată, încât și de la 5 metri puteai auzi ce spun.Se simțeau bine.Probabil erau colege, prietene sau cine știe.
I se păru că una dintre ele se opri brusc și voia să o ia înapoi. Parcă îi era cunoscută, deși distanța nu era foarte mare, nu îi permitea să observe prea bine. Acum îi era clar că fata aceea se panicase rău, din cine știe ce motive și mări pasul, întorcându-se pe unde a venit.
Sângele îi ardea și simți dintr-o dată o pornire nebună să fugă spre fata aceaa.
Nu se mai recunoștea.
Ca să nu dea de bănuit celorlalte fete, o lua pe o scurtătură și ajunsese atât de aproape de misterioasa domnișoară, fără ca ea să bănuiască măcar faptul că cineva o privea.
Totul s-a oprit. Timpul înghețase. Parcă nimic nu mai exista. Gura I se deschise de uimire, ochii înlăcrimați și mari că niște cepe, îi zvâcneau, iar el nu mai avea nici un control asupra trupului său care începu să tremure.Nu îi venea a crede în nici un chip ceea ce vedea, ceea ce trăia în acel moment.
Era ea, comoara lui . Misterioasa fată era chiar fosta lui mare iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu