Ai fost precum un călător

În a mea viață.

Astăzi veneai, stăteai cat stăteai,

Iar apoi plecai.

Mâine, poimâine

Te-ntorceai, mă priveai

Și-mi spuneai că mă iubeai,

Iar apoi plecai din nou

Și nu te mai întorceai.

Nu mai știam nimic de tine,

Actor de mâna a doua!

Prin ce paturi, oare, umblai?

Cu cine, unde, când te-ntalneai?

Și…iar reveneai.

Te-ntorceai mereu și mereu

Același:

Ochi morți,

Buze strivite și arse,

Mâini crăpate,

Corp îmbătrânit

Și suflet tâlhărit.

Mereu același,

Niciodată altfel!