Mi-ai spus că nu vei fi trist

Dacă mâine voi pleca.

Că nu te vei gândi prea mult

Și că vei merge mai departe

Ca și cand nu aș fi plecat.

Că anotimpurile vor fi cam la fel:

Primăvara, un nou început,

Vara, caniculară,

Toamna, ploioasă și rece,

Iar iarna, geroasă.

Că soarele va continua

Să încălzească orice om, orice ființă, orice plantă.

Că luna își va păstra

Aceeași luminozitate și formă.

Că tu vei dormi

Tot în al tău pat,

Tot pe a ta perna.

Că vei avea aceleași activități.

Că în fiecare zi de vineri,

Vei citi o carte,

Vei savura o cana de ceai

Și vei privi spre stele.

Că nu vei visa nimic.

Că vei lăsa la locul lor

Pozele cu noi doi,

De mână, plimbându-ne

Prin parc.

Că vei asculta păsările

În același mod.

Că vei devora filme

În zile ploioase.

Mi-ai mai spus că

Nu vei plânge.

Nici măcar o lacrimă

Nu vei vărsa.

Dar lasă-mă să te întreb:

Ce caută acea picătură

Pe al tău obraz?