M-ai luat atât de grijuliu
În ale tale brațe
Și m-ai aruncat spre stele.
O…..câte stele!

M-ai sărutat atât de ușor
Cu ale tale buze moi,
Că aproape nici nu am simțit.

M-ai mângâiat atât de firav,
Ca și când, la cea mai fină atingere,
M-aș fi evaporat.

Mi-ai șoptit atât de-ncet
Te iubesc,
Încât, pentru o clipă,
M-am desprins de realitate.

M-ai învelit cu al tău corp
De-atât de multe ori,
Că m-am și obișnuit
Cu a ta căldură.

Mi-ai fost alături mereu,
Încât nu mai pot trăi
Fără să te am
În a mea viață,
Și fără să te respir.

Mi-ai atins inima
Cu toată dragostea ta,
Iar acum,
Aceasta întreabă numai de tine.

M-ai ademenit către sufletul tău,
Și acum, nici că nu mai vreau
Să plec din el.

Mi-ai pictat pe întreg corpul
Toată iubirea ta,
Încât o simt și-acum
Cum arde.

Mi-ai cântat toată bucuria ta,
Mi-ai oferit toată viața ta,
Mi-ai promis infinitul
Iar acum, îmi spui că ești numai al meu.
Al meu ieri, azi, mâine,
Poimâine și pentru totdeauna.