Poate nu ți-am arătat
De prea multe ori
Cat de mult te-am iubit.
Poate că nu ți-am dovedit întotdeauna
Cat ai însemnat
Pentru mine.
Poate că ai crezut
Că ești doar un trecător
Prin a mea viață.
Poate te-am privit uneori
Prea rece, prea indiferentă.
Poate nu te-am privit
Când ți-ai fi dorit
Cel mai mult.
Poate te-ai simțit singur
În unele momente,
Poate ai fi vrut
Să fiu alături de tine
Întotdeauna.
Poate am părut nepăsătoare.
Poate plecam spre niciunde,
Dintr-odată, fără un cuvânt.
Poate nu ți-am spus
Că eram dependentă de tine.
Poate, când îți era frig,
Eu nu te-am învelit.
Uneori poate am rămas blocată
Între trecut și prezent,
Și tot ce-așteptam
Erai tu.
Poate nu ți-am zis
Că dorul de tine
Mă făcea să pierd
Orice contact cu realitatea.
Poate ți-am părut
Mai libertină.
Poate călătoream mai mult
Spre nori,
Decât spre inima ta.
Poate mergeam fără să te știu
Acolo, la brațul meu.
Poate te înnebuneam,
Poate te sufocam
Cu atât de multă dragoste.
Dar, să știi,
Nu au trecut secunde,
Anotimpuri,
Ani,
Bătăi de inimă,
Zvâcniri de suflet,
Fără să mă gândesc la tine
Și fără să te iubesc.